Proverbe care contin cuvantul ‘soare’



Soare cu dinti

Soarele cand se culca, intunericul ne cuprinde

Soarele incalzeste si pe buni si pe rai

Soarele nu rasare numai pentru un om

Soarele nu sta ziua la amiezi

Soarele rasare, chiar daca nu canta cucosii

Soarele sa-mi fie bun, luna sa o manance varcolacii

Soarele, ca-i soare, si nu poate incalzi toata lumea

Soarele, de e soare, si tot nu poate lumina toate vaile

Saracul n-are soare, nici zile de sarbatoare, numai zile lucratoare

Se uita soarele indarat, se strica vremea

Si fierul spuzeste in fata soarelui

Si tina luceste, cand soarele o orbeste

Rasare soarele in toata ziua, Sus stele, jos stele, dar nu se si vede intotdeauna

Sa n-ating luna Cu mana, Nici soarele Cu picioarele!

Parca am uscat camasi la acelasi soare

Pan’ se gateste, soarele-asfinteste

Pan’ se-ncalta, soarele se-nalta

Pana soarele se-nalta, Ionita abia se-ncalta; de la usa pan’ la pat, obielele toate cad

Omul e dator sa-si masoare lungul nasului

Nu merge la soare de frica sa nu i se topeasca nasul

Noapte cu soare nu s-a pomenit

Nu e soare fara umbra

Minte de sta soarele in loc

Mai bine sa intingi in sare si sa te uiti in soare, decat sa intingi in unt, si sa cauti in pamant